CONTABILITATEA ȘI FISCALITATEA CONTRACTELOR DE LEASING

4. REGLEMENTĂRILE SNC VS IFRS CU PRIVIRE LA CONTRACTELE DE LEASING

Totuşi, modelul unic de contabilizare la locatar prevăzut de IFRS 16 diferă semnificativ de modelul de contabilizare în cazul contractului de leasing operaţional, în condiţiile SNC Contracte de leasing.

SNC Contracte de leasing, locatarul, parte a unui contract de leasing operaţional, evidenţiază o cheltuială cu chiria, IFRS 16, această cheltuială se reflectă parţial într-o cheltuială financiară şi parţial într-o cheltuială cu amortizarea dreptului de utilizare.

Dobânda, în contextul prevederilor IFRS 16, dobânda este, mai degrabă, rezultatul unui calcul intern, fiind mai mult o valoare intrinsecă. Rata dobânzii se stabileşte în funcţie de cât ar costa entitatea-locatar dacă s-ar împrumuta pe piaţă pentru a folosi activul-suport.

În contul de profit şi pierdere, un locatar trebuie să prezinte separat cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing şi cheltuiala cu amortizarea pentru activul aferent dreptului de utilizare. Cheltuiala cu dobânda aferentă datoriei care decurge din contractul de leasing este o componentă a costurilor de finanţare.

Locatorul trebuie să utilizeze rata dobânzii implicită în contractul de leasing pentru a evalua investiţia netă în leasing. Uneori, locatorii producători/dealerii stabilesc rate ale dobânzii scăzute în mod artificial pentru atragerea clienţilor.

Utilizarea unei astfel de rate va duce la recunoaşterea de către locator, la data începerii derulării contractului de leasing, a unei părţi excesive a venitului total din tranzacţie. Dacă se utilizează rate ale dobânzii scăzute în mod artificial, un locator producător sau dealer trebuie să restricţioneze profitul din vânzare la cel care s-ar aplica dacă s-ar practica o rată a dobânzii pe piaţă.

În privinţa determinării ratei dobânzii, IFRS 16 defineşte:

• rata dobânzii implicită în contractul de leasing – rata dobânzii care determină ca valoarea actualizată a plăţilor de leasing şi a valorii reziduale negarantate să fie egală cu suma valorii juste a activului-suport şi a oricărui cost direct iniţial al locatorului;
• rata marginală de împrumut a locatarului – rata dobânzii pe care ar trebui să o plătească locatarul pentru a împrumuta, pe o perioadă similară şi cu o garanţie similară, fondurile necesare pentru a obţine un activ cu o valoare similară cu cea a activului aferent dreptului de utilizare, într-un mediu economic similar.